marți, 16 august 2016

Excursie in Maramures si Bucovina

Ziua I. Poienile Izei


Am plecat din Bucuresti pe la ora 7 dimineata, cu autocarul, in excursia organizata de Scorilo turism. In prima zi, am trecut prin Brasov, Sighisoara, Bistrita-Nasaud, ca sa ajungem seara la Poienile Izei, locul de cazare in Maramures.
In drumul nostru am poposit la Sighisoara, sa vedem Cetatea medievala, apoi la Dragomiresti, jud. Maramures, unde am vizitat Muzeul tarancii maramuresene.


Sighisoara - In drum spre cetate


In drum spre intrarea in cetate


Ceasul din turn

Multi turisti in cetate...


Cetatea Sighisoara este locuita si astazi...
Costin, organizatorul si ghidul excursiei, ne da explicatii...
Ne-am continuat drumul spre Maramures, trecand prin Bistrita-Nasaud, Nasaud....

Inainte de a ajunge la Poienile Izei am vizitat, la Dragomiresti, Muzeul Tarancii Maramuresene, un muzeu al traditiilor maramuresene locale.

Muzeul tarancii maramuresene a fost infiintat in anul 2001, intr-o casa autentic maramuresana, de lemn. Casa, construita in 1722, a fost donata de Ileana Chis comunitatii din Dragomiresti, judetul Maramures, pentru ca sa fie transformata in muzeu dupa moartea ei. Aici sunt prezentate toate ocupatiile femeii maramuresene de-a cursul vietii sale...

La intrare, poarta maramuresana, din lemn sculptat...

Sculpturi din lemn care arata femeia maramuresana in ipostaze specifice pentru diferite etape ale vietii sale...




Pomul cu oale - oalele erau puse la uscat pe un astfel de pom. Oala rosie din varf arata ca in aceasta gospodarie este o fata de maritat...
Ileana Zubascu, custodele muzeului, ne da explicatii despre traditiile locale. Aceste traditii reprezinta o intelepciune ancestrala asupra organizarii si desfasurarii vietii in niste "norme" foarte naturale, impuse de viata.
Chimir, purtat la brau de barbati. El este impodobit cu elemente metalice care au atat un rol decorativ cat si unul practic.

Cojocel traditional, din piele de miel. Fata cojocelului este impodobita cu cusaturi facute direct pe piele cu fire de lana si matase...Asta da, arta!! Fotografia mea nu este prea reusita. Mai jos este o fotografie mai buna luata de pe internet...


Obiecte casnice din ceramica si lemn...
  Am gasit pe internet, un film, despre acest muzeu cu explicatiile autentice ale custodelui, aici.Merita ascultat! 

Pentru ca nu am facut fotografii prea bune cu portul traditional din Maramures, am gasit pe internet niste poze mai bune pe care vreau sa le arat prietenelor mele din strainatate.

Costume traditionale populare din Maramures

 Seara am ajuns la Poienile Izei, la Pensiunea Domnitei. Aici Domnita ne-a intampinat cu horinca, colacei calzi si muzica maramuresana, cantata de ea cu alte doua persoane.

A urmat o masa copioasa, cu mancare traditionala, binevenita dupa atata drum...

Domnita, in costum traditional

Pensiunea "La Domnita"
pensiunea Domnitei


Aici am luat masa, la Domnita

Am fost gazduita, impreuna cu Ella, la Angelica, intr-o frumoasa casuta de lemn, care in interior avea tot confortul urban.
Alti turisti au fost gazduiti pe la alte pensiuni...
Alte pensiuni primitoare....




Poarta maramuresana

Aceasta este o casa veche de lemn. Am mai vazut foarte putine case de acest fel. Acum in Maramures se fac case cu arhitectura moderna, cu materiale actuale, dar totusi unii mai pastreaza cate o casuta veche, ca amintire de la bunici. Totusi se mai construiesc porti maramuresene, care reprezinta o traditie seculara pentru Maramures.



vineri, 12 august 2016

Abecedar textil_literele K & L


Am intarziat, destul de mult, lucrul la abecedarul textil. Literele K si L corespund lunii iunie !!
Litera K m-a pus in dificultate. Nu am gasit, in limba romana, o tehnica care sa inceapa cu litera K. Atunci am realizat ceva care sa aiba legatura cu ea si anume culoarea kaki. Am facut un colaj de fasii vopsite in culori ce deriva sau au legaturi cu Kaki.




Pentru litera L am avut mai multe optiuni: tehnica logcabin din patchwork, lana feutrata, litere, lutradur.
Am ales sa folosesc pentru aceasta pagina lutradurul. Am mai lucrat o data asa ceva.
Lutradurul este un material sintetic, netesut, care are o anume transparenta. Poate fi colorat cu acrilice sau acuarela, se poate calca, este foarte rezistent la rupere, se desira la intindere. Din acest material se fac servetele, halate medicale, etc.
Am colorat niste foi de lutradur cu culori acrilice foarte diluate, niste laviuri...Initial am vrut sa fac un amestec de textil cu lutradur, dar apoi o "pictura" de pe o folie mi-a sugerat ceea ce am realizat. Asa ca am folosit "free motion" ca sa " desenez" pe lutradur. Apoi am suprapus niste bucatele decupate din lutradur, colorat in orange, pentru contrast.
Initial, folia de lutradur a fost fixata cu vliesofix pe un suport de matase.

Foliile de lutradur au o delicata transparenta. Asta se poate vedea la bucatelele orange din partea stanga, ce acopera niste cusaturi, facute anterior, si care se mai vad prin materialul orange.


Va invit sa vedeti si creatiile celorlalte partenere de proiect, Solange, Monique, Odile, Marie Rose.

sâmbătă, 23 iulie 2016

V. La Poiana Brasov


Am decis sa ne intoarcem acasa prin Brasov si sa facem o escala la Poiana Brasov. Am asteptat in fata pensiunii, fara succes, ca sa vina un autobus. Ne-am dat seama ca e degeaba, probabil autobuzele au alt program sambata si duminica si noi nu stiam. Atunci, Ella, care e foarte descurcareata in astfel de situatii, a oprit o masina care mergea in directia Brasov. La volan era o tanara doamna amabila care ne-a luat in masina ei, pana la Brasov si ne-a dus chiar pana la statia de autobuz de unde urma sa plecam spre Poiana. Am urcat in Poiana Brasov unde ne-am plimbat cam trei ore, pentru ca atat aveam la dispozitie. Dar, am avut timp si de o cafea...

Am facut cateva fotografii









Ne-am intors cu trenul IR de la ora17:25, la Bucuresti. La ora 20 eram la destinatie!!!


vineri, 22 iulie 2016

IV. Drumetie la Sirnea-Ciocanu


La cheile Dambovicioarei puteam ajunge si pe un alt traseu, pe un drum care duce din sosea spre Sirnea-Ciocanu-Dambovicioara.
Ca o compensare, am plecat in ziua urmatoare, pe la ora 11, spre Sirnea-Ciocanu, urmand sa facem o drumetie, pe jos. Dupa ce am mers cam o jumatate de ora pe sosea, am luat-o la stanga, pe drumul ce duce la Sirnea. Dupa ce am strabatut cam 1km din drumul spre Sirnea, ne-a ajuns o masina cu o familie foarte simpatica, care au oprit si ne-au luat in masina si astfel am scurtat drumul cu vreo 5km. Din centrul comunei Sirnea am pornit pe jos, spre Ciocanu, dupa ce am luat informatii de la niste localnici.
Un drum foarte frumos, de unde puteam admira Muntii Piatra Craiului.
Nu stiu daca am ajuns chiar in Ciocanu, pentru ca in drumul nostru am intalnit destule case, pensiuni raspandite la mari distante una de alta.

Aceste imagini au iesit miscate, dar imi plac pentru ca seamana cu niste acuarele...



Coline domoale, cu pajisti acoperite cu flora spontana


Ne-am oprit la pensiunea Serafin sa ne odihnim si sa bem un pahar cu apa. Aici era organizata o tabara de copii, din Bucuresti, care se ocupau de muzica rock. Erau acolo cu profesorii si parintii lor. Copiii se pregateau pentru spectacolul de a doua zi, ultima zi de tabara. Mi-au spus ca fiecare formatie a trebuit sa compuna, in tabara, o melodie pentru acest spectacol, care era un fel de concurs. Am stat sa ascult o formatie. Copiii cantau cu multa seriozitate pentru varsta lor, de pana la 14 ani. Solistul era un pusti care abia ajungea la microfon. Cand l-am intrebat ce varsta are, mi-a spus ca are 9 ani!!!!

Spre cabana Serafin

Le-am urat succes si ne-am continuat drumul. La un moment dat ne-am oprit pe o pajiste ca sa ne odihnim, la umbra unui copac. Am intins pe iarba un pled pe care l-am adus cu noi.

 La intoarcere am mers pe un alt drum, la recomandarea unor localnici. O scurtatura pe care numai localnicii o stiu si care da in drumul de la Sirnea spre soseaua nationala.



La intoarcere...
 Am ajuns pe la ora 16 la sosea, dupa 5 ore de mers pe jos. Acolo am poposit un pic, la un mic restaurant aflat la sosea, sa ne tragem sufletul si sa mancam niste mici cu cartofi prajiti si niste bere...

Pe sosea, in drum spre pensiune...

A fost o zi splendida!

 

joi, 21 iulie 2016

III. Drumetie la Cheile Dambovicioarei


A treia zi am fost sa vedem Cheile Dambovicioarei.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cheile_D%C3%A2mbovicioarei

Am luat un autobuz spre Rucar, pana la Podu Dambovitei. Un drum foarte frumos, plin de serpentine, pe culoarul Rucar-Bran. Niste imagini deosebite ale localitatilor din vale. Apoi am mers prin Podu Dambovitei, cam 1km, pana la intrarea in chei.
La intrarea in chei, era un punct de informare turistica si turistii erau informati ca pot apare ursi pe traseu. Mi-a fost cam teama, dar nu s-a intamplat nimic...in plus treceau si multe masini prin chei.
Am strabatut cheile (2-3 km), la pas, pana in comuna Dambovicioara. Un peisaj impresionant....niste stanci impunatoare de o parte si alta a drumului, de-a lungul Dambovicioarei.

Cheile Dambovicioarei

Cheile Dambovicioarei
Cheile Dambovicioarei

Cheile Dambovicioarei

Cheile Dambovicioarei

 La iesirea din chei sunt mai multe pensiuni.



 Langa comuna Dambovicioara, la cateva sute de metri, se afla Pestera Dambovicioara, pe care am vizitat-o.

Intrarea in pestera
Indrumarea vizitatorilor in pestera este facuta de voluntari, copii din comuna Dambovicioara. In acea zi, gidul nostru a fost Samuel. In vecinatatea pesterii erau niste mici magazine in care se vindeau diferite amintiri. Am luat de la o doamna sirop de brad si de catina. Apoi am luat un pranz bun si ieftin la un restaurant in Dambovicioara...o ciorba si bulz cu branza de burduf, foarte bun.

Aici, sunt niste filmulete gasite pe Youtube cu Cheile Dambovicioarei. Le-am pus in acest articol pentru a-mi aminti de toate peisajele minunate vazute...

https://www.youtube.com/watch?v=cdkEiuyT72c
https://www.youtube.com/watch?v=RxMI0tWD9ps

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...